Poarta catre fericire

Peste cateva zile se face un an... un an de cand am lasat in urma trecutul. Este deja istorie. Un an de cand am pasit inainte spre ce a urmat sa fie: fericire, frumusete, incredere, speranta si iubire.

Am sa va spun cum am pasit fara sa vreau pe poarta catre fericire. Pentru multi... poate nu inseamana mare lcuru, dar pentru mine a fost un moment pe care nu am sa-l uit vreodata.

Eram intr-un oras strain de mine, cu prietenii. Era Octombrie, dar nu ploua. Stateam intr-un parculet de copii pe niste fiare mari ce voiau sa fie barcute pentru copii, avema o sticla de ceva... "energizant" si ne jucam "Adevar sau provocare". A venit randul lui sa provoace sau sa intrebe pe cineva. Statea langa mine si parca ar fi vrut sa ma incalzeasca, imi era frig. Se uita la mine si ma intreaba: "Adevar sau provocare?"... ii patrund ochii cu privirea si putin emotiva spun "Provocare"... nu aveam sa stiu ca acel cuvant rostit de mine imi va intoarce firul vietii la 360 de grade.

Mi-a raspuns... "Saruta-ma". Privirea mi-a ramas inmarmurita spre prietenii mei care erau de fata, m-am intors catre el, am inchis ochii, si l-am sarutat, am "intrat" pe poarta spre fericire pentru ca din acel moment suntem nedespartiti.

Si iata ca peste cateva zile se face un an. Un an in care am trecut impreuna si prin bune si prin rele, dar cu o buna comunicare si intelegere am trecut prin toate, un an care a trecut ca o secunda, un an in care am cladit si construit multe, impreuna am reusit... sa zambim.

Iti multumesc pentru acel sarut!