Lucrurile marunte care imi alimenteaza fericirea zi de zi

Noaptea - imi palce noaptea, ma face sa ma simt in largul meu si prin urmare... urasc dimineata. De ce? Pentru ca simt ca se termina misterul, dorinta... si cu toate acestea stiu ca fiecare dimineata este o noua provocare. Si de fiecare ma intreb: oare azi pe cine am sa mai intanlesc... ce lucruri noi am sa invat... voi muri sau voi ajunge cu bine in... noapte.

Filmul din fiecare seara - a devenit un obicei ca in fiecare seara sa vad un film. Ce-i drept de multe ori nici nu apuc sa il vad pana la cpat, de cele mai multe ori adorm la final. Dar sunt sigur ca daca intr-o zi nu as putea sa mai vad vreun film... as fi foarte dezamagita.

O tigara dupa fiecare masa - stiu ca nu e chiar santos, dar dupa ce mananc imi place sa fumez. Asta ma face sa ma simt bine. Si nu, nu vreau sa ma las de fumat, cred ca nici nu as putea... desi stiu ca nu sunt bune si probabil cand voi avea un copil am sa fac tot posibilul sa nu se apuce de fumat... sa speram ca nu o sa ia exemplul meu.

Muzica si coniacul - sigur suna invechit si demodat dar... chiar ador sa aud seara in surdina... muzica... aaa... si sa imi plimb degetul aratator pe marginea paharului cu coniac, cufundata intr-un fotoliu pufos. :))

Un buchet cu flori - ok..asta nu o fac chiar in fiecare zi... dar am facut-o astazi in drum ce veneam spre birou si azi...m-a facut fericita. Da, mi-am cumparat flori, de la o batranica ce statea pe o banca in apropiere de Piata Muncii, avea niste ochi mairi, albastrii, patrunzatori si ivndea buchetele de flori de gradina. Mi-am luat tufanele portocalii, mi s-a parut ca seamana cu sufletul meu.

Vocea lui - ma terezeste in fiecare dimineata, imi spune "noapte buna" in fiecare seara. Vocea asta... este la fel ca la inceput. Foarte calma, blanda, si calduroasa. M-as mai indragosti de 1000 de ori de ea daca as mai avea ocazia.

Privirea lui Tiby - o data pe zi mi se intampla sa intru in dormitor... usa ramane deschisa... ma intind pe pat si inevitabil, ca in ultimii unsprezece ani, imi indrept privirea spre hol. El sta acolo cuminte cu boticul pe labe, se uita tinta la mine ca si cum as vrea sa-i dau sa manance. Si cand il strig... isi misca urechile clapauge... este o imagine pe care nu as uita-o nici peste 1000 de ani.